Destainuiri la gura prapastiei

infuzie de migdale amare/
in sfinte potire/
cu miracole la sin/
de nocturne fecioare/
intinse/
pe capite crude de fin./

al noptii eterne tipat/
desfira linistea;/
fiori reci prin fire trec./
cu daimonul ranit, descatusat,/
mirele
se destainuie: sapte furii petrec,

in hora nebuna
prinosul pe care azi, umil,
la talpi de ambrozie il depun;
umbre caste se-aduna
mina
palida sa-i sarute:mirele-i nebun!

mirele-i nebun...;incet,
incet toti eonii se retrag
in vagauni imemoriale;
nici urma de bocet,
in ochii goi,
doar lacrimi mercuriale